‘E u A i c i M ] O d i h n e s c’
Adrian George Sahlean
Traducerea este un exerci[iu de aflare a echivalen[elor, nu a identit][ilor. De\i acest lucru e de la sine =n[eles pentru traduc]tori, printre nespeciali\ti este r]spqndit] convingerea c] limbile sunt simple liste de cuvinte cu form] sonor] diferit] dar cu in[elesuri identice. Traducerea prin urmare nu ar fi decqt o istea[] potrivire a lexicului tabulat =n dic[ionare.
Obstacolul major =n orice traducere este tocmai suprapunea par[ial] a =n[elesurilor cuvintelor din cele dou] limbi. Mqnu\a aruncat] traducatorului const] =n dep]\irea aproxima[iei inerente ce rezult] din divergen[ele de vocabular, structur] gramatical] \i mentalitate cultural] - adesea severe - pentru g]sirea unor cuvinte anume care s] evoce =n limba [inta =n[elesul cel mai apropiat de original.
Se spune c] poti traduce orice dac] acel orice poate fi parafrazat. De\i acest lucru este corect =ntr-o oarecare m]sur], dificultatea traducerii nu este nicicqnd mai evident] ca =n t]lm]cirea versului rimat. Frumuse[ea precis] \i compact] a unei anume potriviri de cuvinte, ‚armonia sunetelor dulci’ ce rezult] din alitera[ii, ritm \i rime, aduc imediat =n prim plan limitele traductibilit][ii.
Epitafurile de la S]pqn[a pun traduc]torului probleme speciale nu numai pentru c] versurile rimeaz] =n original, ci \i prin exotismul limbii din Maramure\ unde se afl] cimitirul cel ‚vesel’. Voi trece =n revista cqteva din tr]s]turile care [in de specifiul cultural ce nu pot fi traduse, discutqnd apoi alegerile mele privind redarea vocabularului regional, a ortografiei negramaticale, a rimelor, a tiparelor prozodice \i a formulelor repetitive. Exemplele sunt alese exclusiv pentru ilustrarea ‚fazelor’ prin care trece traduc]torul pqn] ajunge la forma final].
Vocabularul
Limba epitafurilor este primitiv], vocabularul este s]rac \i cu atribute banale. +n m]sura =n care cuvintele exprim] no[iuni universale (ca de exemplu ‚mormqnt’, ‚p]mqnt’, ‚moarte’, ‚nume’, etc) ele sunt desigur traductibile. Din cqnd =n cqnd apar =ns] cuvinte cu in[eles regional diferit de =n[elesul obisnuit, u\or de r]st]lmacit =n traducere. +ntr-unul din epitafuri, de pild], e vorba de un tqn]r care \i-a l]sat p]rin[ii \i satul natal ca s] plece =ntr-o [ar] din Occident unde pe urm] a suferit un accident =n metrou. E u\or s] crezi c] sfqr\itul epitafului ‚Drag] sor] \i parin[i / |i voi scumpii mei bunici / +n veci ve[i fi b]nui[i’ se refer] la repro\ul oamenilor din sat - adic] purtqnd vina c] au consim[it plec]rii fiului - deoarece =n romqn] obi\nuit] ‚a fi b]nuit’ implic] =ntotdeauna c] ai f]cut ceva r]u. Desigur, =n[elesul regional este ‚=n veci ve[i fi sup]ra[i’.
Stilul
E greu s] rezumi o via[] =ntreag] =n cqteva versuri - ‚pove\tile’ epitafurilor legqnd de regul] personajul picturii naive de pe cruce de ocupa[ia sa, de o anume pasiune sau viciu, sau de o nenorocire. (‚Din a mea copil]rie / Oile me-a pl]cut mie’) (‚Cqt pe lume am tr]it /Cqntat-am mult \i-am horit’) (‚C] eu [uica am iubit / Cu ea-n mqn] am murit’) (‚Multe n-am de povestit / C]-a fost scurt] a mea via[]’). O astfel de abordare reduc[ionist] poate u\or s] devin] caricatur], \i totu\i, epitafurile vorbesc nu numai antropologilor ci nou] tuturor. Istoriile schi[eaz] traiul unor oameni simpli, care au dus-o greu, s-au identificat profund cu activitatea lor de-o via[], au fost st]pqni[i de pasiuni puternice, \i bune \i rele, luqndu-\i existen[a -adesea =ntrerupt] violent nu doar cu resemnare fatalist] ci \i cu bun] o doz] de umor, chiar amar. (‚Mama m-a f]cut frumos / Dar n-am fost norocos / Cqte toate mi-o f]cut / Numa noroc n-am avut’) (‚Din a mea copil]rie / Boii mult mi-a pl]cut mie/|i cu ei mult am muncit /Dar \i mult am doh]nit’)
Am =ncercat s] redau =n traducere tocmai aceast] simplitate primitiv] \i stilul eliptic al epitafurilor, convins c] =n cele din urm] ‚spiritul’ lor va spune mai mult decqt ‚litera’ documentului.
Ortografia
Cuvqntul scris al epitafurilor reflect] de fapt limba omului simplu \i far] carte, care a cioplit cuvintele pe cruce =n felul =n care acestea sunt rostite =n Maramure\. Ele sunt adesea aproximari fonetice ale cuvintelor din romqna standard. Abund] asfel contragerile, cuvintele lipite negramatical unele de altele, literele s]rite \i tot felul de gre\eli de ortografie. Pentru un romqn vorbitor nativ, ortografia epitafurilor evoc] instantaneu exotismul vorbirii \i accentului maramure\an, dar aceste atribute nu se pot transfera textului tradus. Iar dac] acest lucru nu este deja evident, folosirea unei pronun[ii dialectale americane doar pentru a sugera exotismul local ar fi nu numai nepotrivit] ci \i hilar]. (+n textul englezesc al acestui eseu, am sugerat diferen[a dintre pronun[ia romqneasc] standard \i cea maramure\an] folosind ca analogie pronun[ia standard a cuvantului ‚dog’ /cqine/, pronun[at dialectal de texani ‚dawg’).
Tiparele de versifica[ie
Versurile epitafurilor sunt precump]nitor formulaice, aproape c] ai senza[ia unor piese de mozaic =mbinate =n func[ie de nevoie. Autorul epitafului pleac] de la o formul] introductiv] (‚Eu aici m] odihnesc, |i eu *astfel m] numesc’) punqnd la locul potrivit numele corect al celui raposat.
Evident, folosesc cuvqntul/cuvintele dup] semnul (*) =n locul numelor diverse ce apar =n epitafuri. Voi =ncerca deasemenea s] sugerez prin subliniere \i ritmul versului original - pentru ilustrarea modului =n care rela[ia dintre rim] \i ritm afecteaz] traducerea.
O alt] formul] introductiv] des folosit] este \i: ‚Cqt pe lume am tr]it / Eu *tot astfel m-am numit’ care are \i varianta ‚eu cqt am tr]it pe lume / astfel mi s-o zis pe nume’. Sfqr\itul epitafurilor are \i el o structur] similar] (‚C] eu lumea o l]sai, la atq[i-amar de ai), ca \i cum s-ar completa o formul] bine stabilit] de desp]r[ire. +n traducere, am c]utat =n mod expres s] g]sesc =n englez] formule consecvente pentru astfel de ‚piese de mozaic’.
Rima \i Metrul
+n romqn], rimele sunt simple \i banale, iar potrivirea din coad] a sunetelor se realizeaz] de obicei prin desinen[a comun] a verbelor la perfect compus (am tr]it, m-am numit, am muncit, etc.) sau la imperfect (locuiam, munceam, f]ceam) \.a.m.d. Substantivele au la rqndul lor rime previzibile, (nume, lume, etc.). +n orice limb], folosirea aceleia\i categorii gramaticale pentru rim] e considerat] ‚rim] facil]’ evident cazul epitafurilor de la S]pqn[a - dar ‚rima facil]’ caracterizeaz] poezia popular] =n toate limbile. De fapt \i versurile de muzic] u\oar] de pretutindeni sunt pline de previzibilit][i (iubirea mea/ sunt doar a ta.... sunt sup]rat /c] n-ai sunat) iar interpre[ii de ‚rap’ ‚arti\tii naivi’ de facto ai muzicii timpului nostru folosesc \i ei cu prec]dere rime din aceia\i categorie gramatical], nediferind =n aceast] privin[] de poetul popular de la Sapqn[a.
Ce e fascinant =nsa la arta primitiv] este tocmai impulsul creator al unor arti\ti atqt de ‚nesofistica[i’. Epitafurile de la S]pqn[a surprind in statu nascendi atrac[ia incon\tient] a omului c]tre rim] \i ritm, indicqnd r]d]cinile comune ale muzicii \i poeziei. Impulsul =nn]scut de a crea o anume armonie sonor] \i ritmic] copiaz] de fapt ritmurile, sunetele \i caden[ele naturale. Cuvqntul ‚prozodie’ (din greaca veche) =nseamn] de fapt ‚cqnt intonat pe acompaniament instrumental’.
Deci, atras de rim], m-am gqndit mult] vreme la o traducere prozodic]. Urma s] realizez, =mi ziceam, un fel de transcrip[ie muzical] =n care partitura scris] original pentru un instrument anume trebuie adaptat] caracteristicilor fundamentale \i limitelor specifice noului instrument.
Dar folosirea rimei nu se poate considera =n afara metrului. Rima impune restric[ii severe asupra ritmului, \i invers, ele de fapt nici nu pot fi discutate separat. Voi ar]ta cqt de u\or po[i c]lca cu ‚piciorul’ (sic!) =n str]chini doar ca s] imperechezi dou] cuvinte.
Pentru a traduce cu rim], =[i trebuie mai =ntqi o pereche de cuvinte care s] rimeze =n limba de adop[iune, \i care s] fie tematic legate de sensul original.
O astfel de pereche pe care am =ncercat-o =n englez] a fost earth/birth (p]mqnt/na\tere). Trebuia deci s] g]sesc o formulare care s] redea =n jurul rimei =n[elesul formulelor introductive din romqn] - care leag] ‚lume’ de ‚nume’, sau ‚am trait’ cu ‚m-am numit’ respectqnd =n acela\i timp \i forma prozodic].
Deoarece epitafurile sunt aproape exlusiv trohaice =n original (ca =n majoritatea poeziilor populare) formula introductiv] ‚Cqt pe lume am trait/ Eu *tot astfel m-am numit’ ar putea fi redat] =n englez] drept ceva de genul ‘When I lived upon this earth’/ ’Was called astfel from my birth’. (Adic] „cqnd am tr]it pe lume / mi-au zis *astfel de cqnd m-am n]scut).
Re-traducerea formularii mele din engleza inapoi in romana este doar o ilustrare a axiomei traducerii - incercarea de a respecta sensul original creand echivalente de inteles dincolo de imposibilitatea identitatilor formale.
Respectarea metrului (poate \i redarea destul de apropiat] a sensului) te poate umfla =n pene ca romqn, dar =n englez] sintaxa e foarte stqngace, iar efectul cumulativ al metrului are monotonia caden[ei unui pas moc]nesc de defilare.
Iat] un alt exemplu, pentru a alt] formul] ‘Eu aici m] odihnesc/ |i eu *astfel m] numesc’. Varianta de lucru ’Here I lie to take my rest’ ar respecta troheul, dar =mi trebuia o rima pentru ‚rest’. Exemplul anterior ne-a ar]tat cum atunci cqnd for[ezi rima se ajunge adesea la o sintax] ciudat] sau la formul]ri stqnjenitoare. +n cazul de fa[], pentru c] ‚rest’ nu are nici o rim] =n englez] legat] de idea de nume (ca ‚odihnesc /numesc’ din romqn]) se poate inventa ceva de tipul “Here to take a rest I lie / And *numele meu am I” (adic], Aici s] m] odihnesc zac eu / |i-acesta-i numele meu). Rezultatul e satisf]c]tor poate ca exerci[iu imaginativ, dar =n englez] sun] la fel de stqngaci ca \i exemplul anterior. +n plus, dincolo de sintax] \i rim], =n timp ce troheul sun] firesc =n romqn], piciorul preferat =n englez] e iambul.
Dificult][i \i mai mari apar dac] =ncerc]m o m]sur] de trei. De exemplu, varianta posibil] ‘As long as I lived on the earth / My name was *astfel from my birth’ (adic] ‚eu cqt am tr]it pe p]mqnt / mi-au zis *astfel de cqnd m-am n]scut), sau ‘As long as I lived in the world / From birth *tot astfel I was called’ (eu cqt am tr]it pe lume / *astfel mi-au zis pe nume) par s] aproximeze acceptabil =ntelesul din romqn]. Dar ele evoc] vorbitorului nativ al englezei un vers comic, c]ci ritmul =n trei picioare (‚s]lt]re[ele dactile’) este folosit frecvent =n acest scop (ca de exemplu =n ‚limericks’).
Traduc]torii =ns] =ncearc] ades tot felul de astfel de variante sucite =n speran[a g]sirii unei solu[ii viablile. +ncetul cu =ncetul, re-traducqndu-mi formulele intermediare \i cqnt]rind ce a\ sacrifica de dragul rimei, mi-am dat seama c] efortul e de fapt inutil - ca atunci, cum spun englezii, cqnd =ncerci s] fortezi piese p]trate =n g]uri rotunde.
Concluzie
M-am ‚resemnat’ deci la g]sirea unor versiuni care s] redea cqt mai bine con[inutul \i care s] se citeasc] firesc =n englez]. De fapt, forma minimalist] a versului ce rezult] sugereaz] destul de bine cititorului englez idea simplit][ii primitive din original.
+n final, un gqnd legat de titlul eseului meu (Eu aici m] odihnesc) \i limitele t]lmacirilor transculturale. Am fost tentat s] folosesc (=n englez]) varianta ‚Here I lie to take a rest’ =n loc de ‚Here I lie to take my rest,’ folosit] consecvent =n epitafuri. Jocul de cuvinte =n englez] sugereaz] glume[ c] locul de veci ar fi doar o =ntrerupere temporar] de la treab], un fel de ‚loc unde s]-mi trag sufletul’. Chiar dac] pare ireveren[ios fa[] de ritul funerar, mi-am zis c] ar fi =n ‚spiritul’ celui care ne vorbe\te ‚de dincolo’, f]cqnd haz de necaz, a\a cum e cazul multora din epitafuri. Atributul de ‚cimitir vesel’ nu a ap]rut chiar f]r] temei! +n cele din urm], m-am decis totu\i s] r]mqn fidel sensului literal, nedorind s] sfqr\esc prin a fi bqntuit de... spiritul vreunei decizii gre\ite.
|